Cianobacteriile in acvariul marin

Cianobacteriile sunt frecvent intalnite in acvariile de apa sarata, dar foarte putin cunoscute. Cand s-a descoperit diferenta intre celula procariota (celula fara nucleu) si eucariota (celula cu nucleu) s-a  constatat ca organismele mai jos numite cianobacterii nu erau alge adevarate. Cianobacteriile sunt unicele organisme capabile sa realizeze fotosinteza sistemului.

Principalele caracteristici:

Cianobacteriile gresit numite ca alge verzi sau albastre sunt organisme unicelulare capabile sa realizeze fotosinteza si de asemenea sinteza propriilor alimente (organisme autotrofe). La fel ca algele acestea au clorofila si un cumul de pigmenti secundari precum ficocianina, aloficocianina (pigment albastru) si ficoeritrina (pigment rosu). Acesti pigmenti au functia de a capta energía luminii care posterior este absorbita de clorofila A. Toti acesti compusi fotosintetici nu sunt inchisi in membrana precum in algele verzi, acestia fiind liberi in protoplasma celulara. Cianobacteriile au un perete celular inconjurat de o musoasa vascoasa compusa din acizi pectinici si mucopolisacarici. Protoplasma cianobacteriile prezinta printre alte organe ribosome, vacuole, granule de piloglucani si granule de cianoficina. Diferitele studii genetice au aratat ca este vorba de bacterii tip gram negativ. Multe specii de cianobacterii prezinta un metabolism mixt. Nu numai ca sunt capabile de a genera compusi organici prin fotosinteza dar pot si fixa nitrogenul atmosferic dizolvat in apa cu ajutorul unei enzime ce rupe molecula de gaz si formeaza amoniacul, care este direct metabolizat precum un aliment. Ambele procese sunt incompatibile simultan. Cianobacteriile realizeaza fotosinteza pe durata zilei si fixarea nitrogenului noaptea. Cianobacteriile au avut un rol primordial in modul cum viata a evoluat pe Pamant.

Cianobacteriile in acvariu:

Un organism caruia pentru a supravietui ii este suficiente putina lumina in timpul zilei si noaptea foloseste nitrogenul din aer dizolvat in apa pemtru a se alimenta, aparent nu are nevoie  de pera mult ajutor pentru a se stabiliza intr-un acvariu de apa dulce sau marin. Cianobacteriile sunt presente in permanente cu tóate ca nu le detecteam la o simpla analiza. Problema intervine atunci cand in acvariu se produce un dezechilibru prin exces chimic de carbonati organici, nitrati, fosfati, silicati sau exces de radiatii ale luminii. In acvariile marine in procesul natural de ciclare putem observa ca pe suprafetele substratului sau decorului apar substraturi de película datorita colonizarii acestora de diatomee. Intr-un acvariu echilibrat situatia se stabilizeaza in cateva saptamani. In caz contrar daca sursele de energie anterior mentionate sunt din abundenta, pasul urmator duce la aparitia cianobacteriilor in acvariu simultan cu aparitia algelor filamentoase. Cianobacteriile se pot fixa pe orice tip de suprafata in acvariu. Acolo cresc, se reproduc si genereaza polimeri extracelulari din celula fixata pe suprafata. Cu timpul acestea formeaza structuri de película tip biofilm. Aceasta structura este película tapizanta ce suntem obisnuiti sa o vedem pe substrat, plante si decor. Nu este mereu usor sa determinam care dintre aceste specii constituie poluarea biológica a acvariului. Frecvent cianobacteriile si algele verzi impart acelasi mediu pe care il colonizeaza. Ca si criteriu general se poate considera ca peliculele tapizante vascoase cu tonalitati roz spre negru corespunde cianobacteriilor, in timp ce formatiunile verzi cu aspect filamentos corespund algelor filamentoase Debersia Sp si Bryopsis Plumosa, care de asemeni un sunt usor de diferentiar cu cianobacteriile de tipul Lyngbya.

Uneori in presenta excesiva a siliciului Si se formeaza un strat tapizant de alge diatomeas ce inlocuiesc si astupa prima colonie de cianobacterii. Acest scenatiu se poate complica mai mult cand pe lianga presenta cianobacteriilor si diatomeelor se confirma la microscop presenta masiva in apa a algelor dinoflagelate.Acestea sunt mai difícil de combatut datorita faptului ca un au nevoie de nitrogen sau fosfor pentru a trai, le este suficient carbonatul de calciu di napa marina.

CUM SA CONTROLAM EXTINDEREA MASIVA IN ACVARIU.

Prima intrebare ar fi : cum controlam ce? Dupa cum am vazut in sectiunea de mai sus nu mereu este usor sa stabilim ce plaga ne afecteaza acvariul. Atunci cand stabilim planul de a combate o plaga masiva trebuie sa stim daca avem de aface cu o planta, o bacterie  sau un dinoflagelat. O metoda buna pentru a stabili diagnosticul este a gasi care este sursa de nutrienti descontrolata. De exemplu daca gasim Si la un nivel mai mare de 0,2mg/l putem suspecta ca este vorba de o colonie de diatomee. In acest caz este bine sa analizam in afara apei din acvariu si calitatea apei de repunere.

Ca si metode de a elimina eceste colonii de alge ar fi : asigurarea si eliminarea zonelor unde exista punin curent al apei, acolo unde se aculumeaza detritusul si favorizeasa aparitia acestor colonii de alge, in combinatie cu exces de lumina.

Daca toti parametrii sunt in regula si coloniile reapar atunci trebuie sa aveti in vedere calitatea sistemului de filtrare (skimmer) sau sa reduceti biomasa (numarul vietuitoarelor) sau cantitatea si tipul de hrana.

Exista putine remedii efective pentru un controol al poluarii biologice a acvariului. De recomandat ar fi o mentenanta stricta care sa contina schimburi de apa partiale intre un 15% si 20% saptamanale pentru acvariile marine si un 30% pana la 50% pentru acvariile de apa dulce.

Daca nu se curata de 2 3 ori pe saptamana filtrele mecanice atunci indicat este sa nu le montam, altfel ele se pot transforma in adevarate surse de nutrienti. De recomdat este si achizitionarea unui Skimmer de bune dimensiuni si utilizarea unor medii chimice anti fosfati.

In ceea ce priveste controolul plagilor formate datorita excesului de lumina, daca este vorba de cianobacterii trebuie sa ne amintim ca nu este vorba despre o planta si acestea pot prefera si zone mai putin luminate. Recomandate ar fi lampile cu un spectru de culoare care tinde catre albastru  intre 450 si 300 nm ce corespund cu temperatura luminii de 8000, 10000k.

In cazul tuturor tipurilor de colonii o buna metoda este eliminarea fizica din acvariu, eliminare nu inseamna imprastierea acestora prin acvariu. Este nevoie de inlaturarea lor din acvariu.

In cazul unei invazii de dinoflagelate unde reducerea nutrientilor nu este o solutie, trebuie sa folosim lampi cu UV sau sisteme de Ozon.

Folosirea antibioticelor in cazul antibioticelor poate fi o solutie, insa trebuie avut in vedere ca poate genera si o noua colonie rezistenta la solutia folosita , iar cresterea cantitatii de antibiotic poate fi nociva pentru microfauna din acvariu.

Eritromicina si tetraciclina sunt cele mai frecvente antibiotice folosite in cest caz. A se adauga o doza de 200mg/40l iar dupa 2 zile trebuie sa se realizeze un schimb de 50% din apa acvariului. O alternativa ar fi utilizarea peroxidului de hidrogen al 3% in doza de 40g/50l.

In general se observa ca cianobacteriile sunt direct dependente cu sursa de aliment din care au aparut.